La o primă lectură, acţiunea ar putea fi rezumată astfel: Un pescar sărac, Iona, pe care norocul mereu îl ocoleşte, stă în gura unui peşte uriaş şi îşi aruncă năvodul într-o mare ostilă, care refuză să-i dea măcar un peşte (sau, poate, şi-a pierdut capacitatea genetică originară).
Omul vorbeşte cu dublul său lăuntric, întreaga “acţiune” fiind un solilocviu cu profunde implicaţii filosofice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu